În centrul vieţii bisericeşti se află comunitatea. Devenind copii ai lui Dumnezeu, prin faptul că am primit Sfântul Duh, noi, creştinii nouapostolici, ne considerăm "fraţi şi surori". Adresându-ne unii altora sub această formă, dăm dovadă de o strânsă legătură sufletească.

Ne uneşte de asemenea şi ţelul comun în credinţă: Dorinţa de a trăi după valorile Evangheliei şi de a putea lua parte la revenirea lui Hristos.

În mijlocul vieţii de comunitate se află serviciul divin şi îngrijirea duhovnicească individuală. Membri comunităţii contribuie la serviciile divine prin cântece de cor şi orchestră. De asemenea ei sunt activi şi ca profesori pentru copii, se ocupă de împodobirea altarului şi se ocupă de întreţinerea bisericii. De asemenea ei îi vizitează pe cei bolnavi sau vârstnici, care nu se pot deplasa pentru a participa la serviciile divine. Nu în ultimul rând există şi sărbători şi zile ale comunităţii.