Bisericii Nouapostolice din România

Scurt istoric al Bisericii Nouapostolice Române

     În anul 1943 două femei din România au avut ocazia să cunoască Biserica Nouapostolică în Germania de Est (ulterior RDG) şi au primit cu această ocazie sacramentul Sfintei Pecetluiri. După aproximativ doi ani, ele au revenit în România, în satul lor natal Criş. Ele au fost primii copii ai Domnului în această populaţie majoritar ortodoxă, parţial greco-catolică și evanghelică, a acestei ţări. Ca urmare a situaţiei politice din acele vremuri, îngrijirea sufletelor pe parcursul unui interval de 16 ani, a fost posibilă numai ocazional. Cele două surori de credinţă nu au avut o viaţă prea uşoară dar, indiferent de situaţiile cu care au fost nevoite să se confrunte, şi-au păstrat credinţa.

     Apostolul districtual Michael Kraus s-a născut în România. La 40 de ani de la plecarea din ţară, a vizitat pentru prima dată locurile sale de origine din Transilvania, în centrul  României. El a fost aşteptat de rudele sale la Bucureşti şi a fost rugat să meargă neapărat în localitatea sa natală Beia (în limba germană denumit în trecut Meeburg). Confrații de aici au cerut apostolului districtual să susţină un Serviciu divin. După ezitările iniţiale, el a fost de acord şi a slujit în biserica satului unde se reuniseră 360 de suflete. Vestea despre vizita unui apostol s-a extins ca vântul în satele învecinate și a declanşat un ecou impresionant. La scurt timp, apostolul patriarh Walter Schmidt a solicitat apostolului districtual Kraus să pună bazele Operei Domnului în România.

     Cea de-a doua călătorie a fost realizată de apostolul districtual la cele două surori de credinţă din Criş. Acest eveniment a reprezentat primul contact personal cu un apostol şi cu fraţi de credinţă în ţara lor natală. Aici, dar şi peste tot unde a ajuns slujitorul Domnului, a fost primit cu căldură şi credinţă. Slujirea sa precum şi sensibilitatea oamenilor au lăsat să se întrevadă rezultate deosebite în această ţară. A început astfel o activitate intensă de misionariat cu ajutorul slujitorilor bisericii care trăiau în Canada, fiind originari însă din România, printre aceștia numărându-se şi apostolul districtual Wagner, apostolul Depnner, apostolul Kraus (fiul apostolului districtual Kraus), care de asemenea au făcut câteva vizite în țara lor natală.

     Apostolul districtual Kraus a însărcinat câțiva slujitori din Canada, de origine română, să îngrijească sufletele fraților din România, printre aceștia numărându-se evanghelistul Bortmes F. Gheorghe și preotul Binder Wihelm.

     În anul 1971, la solicitarea apostolului districtual, în Beia a fost construită o clădire, cu o sală încăpătoare a bisericii, precum şi cu toate încăperile auxiliare necesare. În acelaşi timp au fost iniţiate eforturile pentru recunoaşterea de către stat a Bisericii nouapostolice. Din păcate solicitarea a fost întâmpinată cu un refuz ferm. În plus, statul a suspendat orice activitate nouapostolică şi a interzis intrarea în ţară a apostolului districtual și a celor ce făceau munca de îngrijire din Canada în România.  În caz de nerespectare a acestei interdicţii, securitatea a ameninţat cu deschiderea unui proces pentru spionaj și închisoare. Situaţia s-a agravat, surorile au îngropat în timpul nopţii cupa pentru Sfânta Cină şi publicaţiile bisericeşti. Îngrijirea primilor membri ai bisericii a devenit astfel imposibilă.

     După aceasta perioadă tulbure, regimul comunist, prin mijloacele de opresiune ale securității, supravegheau cu multă atenție orice activitate din zonele vizate. O perioadă de peste 10 de ani frații și surorile au fost îngrijiți de slujitori din Germania, aceștia veneau ca turiști în țară și trebuiau să fie foarte atenți, doarece erau mereu supravegheați de securitate. La fel, în această perioadă, cei de afară le trimiteau scrisori de îngrijire sufletească fraților şi surorilor. Din păcate și acestea au fost recepționate de securitate, facându-se percheziții la domiciliul fraților și surorilor din Criș, Beia și Petrila. În toată această perioadă apostolul districtual Kraus ținea legătura cu cei din Germania, aflând situația celor din România (Mărturie stau câteva scrisori din corespondența celor din Germania cu apostolul districtual Kraus).

     În perioada cuprinsă între anii 1976-1982, slujitorii bisericii din Austria şi Elveţia au călătorit în această ţară în calitate de turişti şi au ţinut Servicii divine în condiţii foarte dificile pentru fraţii şi surorile din zonă. Prin intermediul relaţiilor de rudenie şi prietenie au fost create contacte în Sighişoara, Sibiu, Bucureşti, Lonea, Satu Mare şi în alte localităţi.

     În anul 1981, Apostolul patriarh Hans Urwyler l-a însărcinat pe apostolul Ludwig Teucher din St. Gallen/Elveţia, responsabil să acorde îngrijirea necesară pentru sufletele copiilor Domnului din România. În luna iunie a anului precedent, apostolul călătorise o dată în această ţară şi pecetluise 14 suflete. Teama românilor era foarte mare, statul totalitarist și sistemul de supraveghere al securității, la fel şi situaţia economică se deteriorase. Mulţi dintre fraţi şi surori au părăsit ţara natală pentru a începe o nouă viaţă în străinătate, aceasta însă numai dupa ce toate bunurile deținute erau ”vândute” statului și se declara că nu există nici o pretenție de la statul român. Apostolul, alături de ceilalţi fraţi trebuiau să parcurgă distanţe mari în numai câteva zile, explicând vameşilor că nu transportau arme, muniţie dar nici Sfânta Scriptură sau alte scrieri religioase. Anafura trebuia ascunsă foarte bine pentru a putea celebra Sfânta Cină. În ciuda acestor dificultăţi, propovăduirea Operei Domnului a continuat. Credincioşii care cunoşteau învăţătura lui Isus şi a apostolilor, aşteptau în taină, fără să renunţe la speranţa de a deveni copii ai Domnului. Când evanghelistul Majerchzak a descoperit ”din întâmplare” o asemenea situaţie şi a făcut o vizită neanunţat, a trăit o adevărată minune: el a întâlnit o familie care era în fapt nouapostolică dar care nu fusese pecetluită. El a descoperit fotografia apostolului patriarh. În casa respectivă se citea Biblia şi aveau cartea de cântece. Membrii familiei l-au rugat să le dăruiasca Sfântul Duh. Ei au fost nevoiţi să aştepte un an întreg până când un apostol a venit în oraşul lor pentru a le îndeplini cea mai mare dorinţă.

     În anul 1985, apostolul districtual din acea vreme Richard Fehr a vizitat România şi a avut ocazia să adauge câteva suflete la mica comunitate de credincioşi. Astfel, în întreaga Românie s-au format pe ascuns mici insule nouapostolice. La un Serviciu Divin ținut la Criș în casa unor frați, apostolul districtual Fehr  a povestit cum pe masă erau așezate bucate, se putea ca în orice clipă cineva să vină și să verifice ce se întâmplă acolo. La data de 31 decembrie 1985, apostolul Teucher a decedat subit.

     În primăvara anului 1986, autorităţile de frontieră i-au interzis evanghelistului Majerchzak intrarea în ţară, după o aşteptare de mai multe ore şi după audieri intense. Şi cea de-a doua încercare a eşuat.

     La solicitarea apostolului patriarh, apostolul Rudolf Kainz a preluat responsabilitatea pentru ţările din Europa de Est, iar în anul 1986 a venit pentru prima dată în România. Cu ocazia acestei călătorii, apostolul a numit în această ţară primul slujitor al bisericii, de naţionalitate română. Fratele Radu Omăt a fost numit în sarcina de diacon.

     În luna aprilie 1988, apostolul Kainz a călătorit ultima dată în această ţară înainte de schimbarea regimului politic. La această călătorie el numește primul slujitor preoțesc din România și anume fratele Suciu George primește sarcina de preot, la un Serviciu Divin ținut pe ascuns din cauza regimului și a condițiilor de aici. În drumul său către vest, el a vizitat cele două surori din Criş. Înainte de începerea Serviciului Divin s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică. La lumina lumânării, micul grup a trăit aceste clipe de binecuvântare. După ultimul Amin al apostolului, s-a aprins lumina. La plecare, apostolul a consolat fraţii şi surorile spunând cu subânţeles: Când Dumnezeu spune AMIN, se face lumină!- pentru că atmosfera din acestă ţară devenise mai obscură ca niciodată.

     Transformările din estul Europei s-au resimţit şi în România și în 1989, de Crăciun, a sosit clipa cea mare: regimul comunist a căzut, au fost deschise graniţele! Astfel Biserica Nouapostolică a putut să îşi desfăşoare liber şi fără restricţii activitatea și în această ţară. La momentul respectiv, biserica număra în România aproximativ 70 de membri.

     Situaţia grea existentă atunci a necesitat pentru început realizarea unor transporturi de alimente în această ţară. Din Austria şi Elveţia au fost iniţiate acţiuni umanitare pentru a oferi asistenţă fraţilor şi surorilor noştri dar şi altor semeni. Cu un asemenea transport a venit în România şi episcopul Hans Trimmal. După ce a distribuit ajutoare în Bucureşti chiar pe stradă şi a susţinut un Serviciu Divin, el a slujit în Beia, locul de naştere al apostolului districtual Kraus, în sala construită în urmă cu 25 de ani pentru Biserica Nouapostolică, finalizată, dar care nu fusese folosită niciodată.

Începând cu anul 1990 a fost iniţiată o dezvoltare foarte rapidă, fiind înregistrată o adevărată sete pentru cuvântul Domnului. Apostolul Rudolf Kainz împreună cu episcopii Hans Trimmal, Joseph Bleckenwegner şi evanghelistul districtual Jürgen Müller (astăzi slujitori la pensie cu toții) și cu ajutorul altor slujitori bisericeşti din Austria, au îngrijit în această perioadă sufletele care au putut crede în Evanghelie și în mesajul noului apostolat. Prin acţiunile mesagerilor Domnului şi prin mesajul de bucurie al Învierii lui Isus adus de apostoli, o parte din rănile trecutului au început să se vindece. Au fost înfiinţate numeroase comunităţi iar clădirile bisericilor (în parte locuinţe unifamiliale modificate) şi-au recăpătat destinaţia.

     În luna mai 1991, apostolul districtual Peter Dessimoz a vizitat Romania. El l-a numit pe pastorul Iulian Rădulescu prezbiter districtual, iar pe pastorii Vasile Cone, Gheorghe Forsea şi Petru Soporan ca evanghelişti districtuali. Astfel România a devenit un district secundar independent al bisericii regionale Elveţia. Tot în anul 1991, apostolul patriarh Richard Fehr a vizitat România şi a susţinut un mare Serviciu Divin festiv în sala Ateneului din Bucureşti, la care au participat peste 700 de suflete.

     În luna mai 1992 prezbiterul districtual Vasile Cone, care muncea în zona de nord a țării, Baia Mare și zonele aferente districtului său, la vârsta de 29 de ani, a fost numit apostol de catre apostolul patriarh Fehr, în Lossane/Elveția.   Doi ani mai târziu, România primea și primul episcop din rândurile slujitorilor din țară în persoana prezbiterului districtual Iulian Rădulescu din Bucureşti, acesta urma să îl sprijine pe apostol în munca lui din toată țara, dar și în Moldova, unde apostolul muncea din 1992.

     În luna septembrie 1993, la Bucureşti a fost organizată reuniunea internaţională a apostolilor districtuali din toată lumea. Iar în Sala Radio din București s-au adunat pentru Serviciul Divin peste 1000 de suflete.

     În 1996, prezbiterul Gheorghe Săpânţan din Baia Mare a fost numit episcop pentru zona de nord-vest.

     Apostolul patriarh Fehr a mai vizitat Romania de încă două ori, la București și Baia Mare.

     Perioada în care apostolul districtual Dessimoz a lucrat în aceasta țară a cunoscut o dezvoltare deosebită, au luat naștere noi comunități și au fost numiți slujitori din rândurile propriilor comunități. După pensionarea apostolului districtual, conducerea districtului apostolic și inclusiv a României a fost preluată de apostolul districtual Armin Studer.

     Sub conducerea apostolului districtual Armin Studer, episcopii J. F. Perret, N. P. Nydegger şi M. Fehlbaum au acordat sprijin apostolului şi episcopilor din România. După preluarea conducerii de către apostolul districtual Markus Fehlbaum, episcopul Phillip Burren l-a sprijinit în mod direct pe apostolul Cone,  muncind și el pentru această ţară.

     În anul 2010 apostolul patriarh Leber a vizitat pentru prima dată România, el a ținut un Serviciu Divin în Biserica noastră din București, aici a numit  un episcop, în persoana evanghelistului districtual Anton Teodot, pentru zona de sud-vest a țării.

     Doi ani mai târziu apostolul patriarh Leber vizitează și partea de nord a României, ținând două Servicii Divine în comunitățile Ocna Mureș și Baia Mare, la aceste Servicii Divine au participat peste 1000 de suflete.

     Pe data de 5 și 6 iulie 2014 a avut loc în București un eveniment deosebit al Bisericii Nouapostolice din România. Apostolul patriarh Jean-Luc Schneider a venit în țara noastră, împreună cu apostoli din Rusia și Austria si episcopi din Elveția și Austria, pentru a sluji Serviciul Divin pentru răposați și pentru a aduce un mesaj înălțător de trăire nouapostolică binecuvântată.

     În perioada 05-07.12.2014, apostolul districtual Markus Fehlbaum a făcut o vizită în România. Punctul central al acestei vizite l-a constituit Serviciul Divin cu ocazia pensionării episcopului Iulian Rădulescu.

     Astăzi România este împărțită în două zone episcopale, acestea cuprind 15 districte.

Pâna în prezent Biserica Nouapostolică din România număra peste 7300 membri în aproximativ 100 de comunităţi, care beneficiază de sprijinul acordat de 242 de slujitori.

     Pentru a întregi imaginea oferită de această cronică, în încheiere îl cităm pe apostolul Vasile Cone:

     Mulţi ani ochii noştri au fost plini de lacrimile suferinţei pentru că nu puteam vedea lumina adevărului. În prezent, dragostea pe care o trăiesc în Opera Domnului, este cea care mă face să plâng de bucurie și recunoștință. În patria mea de pe pământ, am trăit mulţi ani asemenea orbului despre care se vorbeşte în Sfânta Scriptură (a se vedea Ioan 9). Apoi a răsărit soarele şi pentru noi, iar în prezent putem vedea măreţia dragostei lui Dumnezeu în Opera Domnului, precum și viitorul nostru in Domnul.