Bisericii Nouapostolice din România

Istoria Bisericii Nouapostolice

Rădăcinile Bisericii Nouapostolice ajung până departe, în Anglia secolului al XIX-lea. În urma Revoluției Franceze și a procesului de industrializare a Europei, au luat naștere acolo, în anul 1820, așa-numitele "mișcări de trezire". În numeroase locuri, s-au adunat grupuri de creștini care, plini de râvnă, au început să analizeze din nou credința creștină, bazându-se pe Biblie și rugându-se. O idee centrală a acestor grupuri noi a fost revenirea în curând a lui Isus Hristos, iar o altă idee a fost reîntoarcerea la principiile creștinești strămoșești. În anul 1830, în urma acestei mișcări au luat naștere primele comunități. Apoi, până în anul 1835 au fost chemați prin profeții doisprezece apostoli, conform modelului biblic.  

Acei apostoli erau meniți să conducă noua biserică întemeiată, numită Biserica catolico-apostolică, până la revenirea lui Hristos, care era așteptată foarte curând. Din Anglia, biserica s-a extins după aceea în Germania, astfel că au apărut și aici comunități noi catolico-apostolice.

În anul 1855, trei din apostolii aleși au murit, fapt care a dus la neînțelegeri privind noua situație: să se aleagă apostoli noi, sau să se accepte situația așa cum era.

În Germania, diferențele de păreri asupra acestor probleme precum și asupra altora au dus în anul 1863 la înființarea ”Misiunii generale creștino-apostolice”, din care s-a născut mai târziu ”Comunitatea nouapostolică”. Începând din 1932 se folosește numele de ”Biserica Nouapostolică”.

Biserica Nouapostolică a păstrat slujba de apostol de la începutul bisericii, care era un învățător. În 1897 s-a înființat slujba bisericească de apostol patriarh, pe care a îndeplinit-o apostolul Friedrich Krebs până la decesul său, în anul 1905. De atunci, slujba de apostol patriarh este slujba de referință, deoarece ea arată direcția de orientare în problemele teologice și garantează unitatea bisericii.

După Friedrich Krebs au urmat alți opt apostoli patriarhi până în zilele noastre: Hermann Niehaus, Johann Gottfried Bischoff, Walter Schmidt, Ernst Streckeisen, Hans Urwyler, Richard Fehr, Wilhelm Leber und Jean-Luc Schneider.

Apostolul patriarh Richard Fehr, născut în 1939, a extins ținutul misionar al Bisericii Nouapostolice pe tot globul. În vremea sa, numărul membrilor bisericii a crescut la aproape 11 milioane. El a pus un mare accent pe bunele contacte cu celelalte biserici creștine.

Apostolul patriarh Fehr a spus în anul 2000: ”Mă gândesc foarte serios la aspectul ecumenic și am înființat de curând o grupă - proiect, care să facă propuneri cu privire la viitor, dacă trebuie să mergem în direcția ”mișcare ecumenică”, sau nu. Eu sunt pentru deschiderea bisericii.”

Un alt aspect al adaptării treptate a bisericii la schimbările timpului constă și în faptul că, în timpul apostolului patriarh Fehr a avut loc, o dată cu multe alte schimbări, înlocuirea Bibliei lui Luther editată în 1922, cu versiunea revizuită din 1984. Pe lângă aceasta, de Paște 2005 a fost înlocuită cartea de cântece care era veche de 75 de ani, cu una actuală.

Apostolul patriarh Wilhelm Leber, născut în 1947, a continuat strădaniile de dezvoltare spre noi orientări spirituale, în scopul realizării unei biserici moderne, deschise, cu un loc sigur în rândul bisericilor creștine.

"Îmi doresc să avem o comunicare destinsă și frumoasă cu ceilalți, indiferent de ideile și convingerile spirituale individuale, să ne respectăm reciproc, să căutăm dialogul, și în baza acestor lucruri, să contribuim împreună la întărirea creștinismului în toată lumea, o lume, în care valorile creștinești sunt din ce în ce mai mult împinse pe planul al doilea."

În luna decembrie 2012, pe vremea apostolului patriarh Leber, a apărut lucrarea ”Catehismul Bisericii Nouapostolice” în limba germană, iar mai târziu în alte limbi străine. Această lucrare, care a fost concepută de-a lungul mai multor ani de muncă intensă, cuprinde o prezentare amplă a învățăturii nouapostolice, arătând în peste 13 capitole, care este poziția bisericii față de diferite teme.

Cum se va dezvolta în continuare biserica? În ciuda provocărilor rezultate din dezvoltarea Bisericii Nouapostolice în mijlocul a diferite culturi și tradiții, punctul central al învățăturii credinței nouapostolice rămâne credința în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, în revenirea Domnului Isus Hristos și în acțiunea apostolatului.